vineri, 21 ianuarie 2011

Simplicitate

În oboseala cotidiană căutam a ne reculege.
Nu a mai nins, de când nu am mai scris nu a mai nins. O fi vreo legătură? N-am să știu...
E cert că în miezul iernii, în lipsa zăpezii totul își pierde din farmec și rămâne totul ”negru pe alb”.. În ironia comparației. Toate lucrurile sunt mult mai pragmatice mult mai realiste, mult mai ..fade.
Nu înțeleg de ce magie e legată zăpada de suflet, dar e cert că aduce un sentiment de bucurie, pe care, repet numai sufletul de copil din fiecare o poate aprecia. Și parcă toți sunt mai buni, mai iertători și ascund sub vălul zăpezii reproșurile, supărările.
Nu putem fi iarna copii fără zăpadă.

luni, 3 ianuarie 2011

Alb imaculat

Zăpada face totul mai frumos. Zăpada e albă , pură și cu fiori de gheață și prospețime. Zăpada ascunde griul îmbăcsit, monotonul urbanului, parada de resturi.
Dar oare sufletul poate fi ”ascuns” de ceva? Da...
Zăpada poate ascunde și tristețea din suflet, neajunsul, nemulțumirile, griul interior. Face sufletul rece, impasibil. Lasă la suprafață numai ce este frumos, numai ce se constată la o primă vedere.
Un alb imaculat...

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Dans de suflete

Interesant cursul vieții și fragilitatea relațiilor dintre suflete.
Cândva perfect suprapuse, în prezent diametral opuse.
Interesant dans.

vineri, 31 decembrie 2010

Speranță

E ciudat cum totul se termină și începe a doua zi... tot iarna! Se pare că acest anotimp friguros ascunde multe.
Acum e timpul pentru speranțe pentru dorințe pentru urări..și în același timp timpul pentru a recapitula cele petrecute în anul trecut, pentru a trage o linie, a lua niște concluzii, a regreta ce nu am făcut și a fi mândri de ceea ce am făcut.
Vom analiza pe rând fiecare propriul tablou și vom vedea câte culori s-au schimbat...dacă este mai vesel tabloul..sau dacă este mai trist. Ne vom afla în mașină pe un drum calm sau pe un drum greu, alunecos , cu multe obstacole, singuri în mașină sau... viceversa.
Mereu un sfârșit ar trebui să arate direcția noului început.

”If you can't have faith in what is held up to you for faith, you must find things to believe in yourself, for a life without faith in something is too narrow a space to live. ””

                                                                                          George E. Woodberry

sâmbătă, 25 decembrie 2010

Monolog de Crăciun

În lipsa fulgilor de zăpadă...nimic nu e mai frumos pentru sufletul fiecaruia în frigul și amărăciunea iernii decât să ne aducem aminte de ziua Crăciunului! E sărbătoarea când automat nu pot a nu da ceasul înapoi în iernile din '97 .. Departe de peisajul urban ce mă înconjoară, atunci simt că eram înzestrată cu alți ochi...si cumva cu trecerea anilor ochii mei văd mult mai detaliat tot. Din păcate. Îmi doresc ochii aceia înapoi pentru ca ei să transmită sufletului ce transmiteau atunci. Crăciunul e ziua dorințelor!

Departe de tonul nostalgic, nu pot să nu mulțumesc pentru lista enormă de dorințe împlinite. Moș Crăciun a avut grijă să bifeze multe dorințe de pe lista mea, și m-a înconjurat de ce îmi doream cel mai mult : iubire și sănătate. A avut grijă de sufletul meu să fie iubit, sănătos și fericit în fiecare Crăciun! Și sunt..recunoscătoare!

marți, 21 decembrie 2010

Din tren

Imaginea peisajului de iarnă la munte este sublima. Și nu neapărat l-am văzut. L-am simțit. Cum simți o anumită melodie, așa și văzul are puterea sa de a se coordona cu sufletul. Din vagonul de tren , în viziunea mea gurmandă munții păreau un tort uriaș acoperit cu frișcă. Câmpiile mi se păreau aluatul alb al fursecurilor de Crăciun, iar brazii verzi uriașe modele din turta dulce. Ce au văzut ochii... și ce a simțit sufletul sunt lucruri complet diferite...