Mă îndrept către bucătărie unde știu că mă așteaptă prăjitura bunicii. Cu mare pofta o aleg pe cea mai mare de pe platou, de parcă vroiam să îi dovedesc ceva prăjiturii. În fond, ridic privirea și văd primii fulgi de zăpadă. Mi-au dat impresia unor copilași pierduți, care nu aveau nici cea mai mică idee ce caută ei în acest loc. Agitați, se topeau într-o fracțiune de secundă la atingerea geamului meu. Și dacă tot am început să fac o analiză minuțioasă a tot ce mi-a trecut prin gând, mi-am amintit de diminețile în care la aceeași fereastră mă striga mama ”Uite Raluca, a nins!” Și peste peisajul parcării de un gri incontestabil vedeam o mare de alb, o maaare adunătură de fulgi de zăpadă care mereu îmi gâdilă puțin sufletul. Cel puțin pentru mine zăpada = amintirea copilăriei. E magică pesemne…
E o zi sfântă astăzi, Sfântul Nicolae, protectorul copiilor. Într-un debut amăgitor, decembrie celebrează puritatea și amintește tuturor că sunt copii. Perioada copilăriei este neprețuită și la fel și amintirile ei. Mulțumim Sfântului Nicolae, ne-ai adus aminte din nou, de cum eram copii, de ceea ce înseamnă zi de sărbătoare și bucurie ... sufletească!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu