sâmbătă, 25 decembrie 2010

Monolog de Crăciun

În lipsa fulgilor de zăpadă...nimic nu e mai frumos pentru sufletul fiecaruia în frigul și amărăciunea iernii decât să ne aducem aminte de ziua Crăciunului! E sărbătoarea când automat nu pot a nu da ceasul înapoi în iernile din '97 .. Departe de peisajul urban ce mă înconjoară, atunci simt că eram înzestrată cu alți ochi...si cumva cu trecerea anilor ochii mei văd mult mai detaliat tot. Din păcate. Îmi doresc ochii aceia înapoi pentru ca ei să transmită sufletului ce transmiteau atunci. Crăciunul e ziua dorințelor!

Departe de tonul nostalgic, nu pot să nu mulțumesc pentru lista enormă de dorințe împlinite. Moș Crăciun a avut grijă să bifeze multe dorințe de pe lista mea, și m-a înconjurat de ce îmi doream cel mai mult : iubire și sănătate. A avut grijă de sufletul meu să fie iubit, sănătos și fericit în fiecare Crăciun! Și sunt..recunoscătoare!

Un comentariu: